Prima creaţie a ajuns deja la posesoarea ei. Sper din toată inima să-i placă. Am temerea asta cu "plăcutul" pentru că nu a fost ceva ce a văzut pe site şi a zis "asta vreau". A fost ceva la comandă şi mereu am teama ca nu cumva produsul final să nu se ridice la înălţimea aşteptărilor. Anyway, faptul că "urmele de pisică" au ajuns la gâtul proprietarei a adus în discuţie preţul. Mi-e greu să stabilesc cât să cer. A fost "cât vrei tu să dai", însă în afaceri treaba asta nu merge. Merge între prieteni. Aşa că întrebarea mea e: cum stabilesc preţul?
Am avut o discuţie pe tema asta şi cu LoryGlory şi am ajuns la concluzia că cel mai bun e un preţ de compromis. Adică un preţ situat între cât aş da eu pe o pereche de cercei/o brăţară/ un colier şi o formulă matematică de calcul. Formula ar trebui să fie o sumă de:
- preţul materialelor,
- preţul luminii, internetului, telefonului etc,
- munca depusă, calculată în lucrul cu ora,
-o marjă de profit.
Bine, la toate astea se mai adaugă şi banii pe care trebuie să-i dai statului român: pentru TVA (dacă eşti plătitor de TVA) plus impozitul de 16% (la un calcul sumar, am observat că trebuie să dau statului destul de mulţi bani, chiar dacă nu m-a ajutat, practic, cu nimic).
Mie mi-e greu să-mi evaluez munca. Cum pot să pun preţ pe originalitate, pe timpul petrecut pentru a mă gândi la un model sau altul, pe inspiraţie? Şi, în loc să stau şi să calculez cât curent consum în trei ore şi 20 de minute cât pictez bilele de ceramică sau cât cos mărgelele de nisip, nu mai bine consum timpul "croşetând" o biju? :)
P.S. Preţul primit pentru primul colier mi s-a părut a fi... huge. So, fie a plăcut foarte mult, fie Don Corleone e mână spartă! :)
Sincer mi-a și plăcut dar nici nu știam cam cât ajunge, așa că am preferat să exagerez decât să mă simt vinovat că am plătit prea puțin... :p
RăspundețiȘtergereOricum o să mai fie ceva pe viitor de facut dar încă nu știu :p
PS: acu să vedem cât dau eu :p